| 1.
|
REZULT'A, pers. 3 rez'ultă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecinţă logică; a decurge din..., a reiesi, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a iesi, a da. - Din fr. r'esulter.
Sursă
: DEX'98
(58851)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
REZULT'A vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 3. a însemna, a reiesi, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că ...) 4. v. subînţelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)Sursă
: Sinonime
( 206416)
- siveco |
| |
| 3.
|
rezult'a vb., ind. prez. 3 sg. si pl. rez'ultă; conj. prez. 3 sg. si pl. rez'ulte
Sursă
: DOR
(278693)
- siveco |
| |
| 4.
|
A REZULT'A pers. 3 rez'ultă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reiesi. /<fr. r'esulter
Sursă
: NODEX
(351641)
- siveco |
| |
|
|